Blogu' lu' Moşu'

Respir îngreunat și ochii tot mai rar clipesc,

În minte explodez mulțimea de mașini parcate

Și mă preling neuniform, fierbinte mă topesc,

Cu carul meu de zile-n spate.

Mă sprijin de balcon, din ceară omuleți lipesc

Și ard din rădăcini copacul ce-n fereastră bate.

Cât mă omor cu fum și scrum la tine mă gândesc,

Cu carul tău de griji în spate.

Încet m-apropii, de míjloc te cuprind și îți zâmbesc.

Pe haină, ca răspuns, găsesc vreo două lacrimi dulci-sărate.

Ca muții din priviri ne spunem ”te iubesc”,

În carul nostru plin de viitor, de toate.

/le Refren/

Inimă rece, vulcan inactiv

Vreme pierdută-n zadar…

Vrei nu vrei, în zi sau în noapte,

Ne vom întâlni în car…