Filed under: Fără categorie
și cum ar fi să mor.. să sar tăcut în gol… sau să mă-nec în ocean de lacrimi încă nenăscute, sau fulgerat să zac în amintirile-mi trecute… mai bine așa – în pace, liniștit să mor… decât să mor scăldat în dor… să doară orice atom din mine, știind că altul este lângă tine.
Mergând, năprasnic pătimaș,
Al veșnicului război ostaș,
Mă rătăcesc și-mi caut loc.
Mă răsucesc și mă sufoc.
***
Rănit de frageda săgeată
În minte-mi am un chip de fată.
Mă țes în deliratul hău.
Și treaz, și-n somn e chipul tău.
***
Scăldat în negură, feeric,
Al ochilor tăi întuneric
Cu neființa prins în vals
Făr’ de cuvinte am rămas.
***
Mi le-mprumuți pe ale tale
Și le împrăștii-n a mea cale
Fărimituri, să nu mă pierd…
Iar zâmbetul tău inocent…
***
Oh… mă topește de îndată
Ce mi-o cuprinde-nflăcărată,
Nebuna – inimă de ostaș,
Al veșnicului război fruntaș.
***
Într-un final m-arunc în hău,
În hăul sufletului tău.
Blogu' lu' Moşu' 