Nu suntem decât doi albi pierduți într-un loc , undeva
pierduți într-un loc undeva unde în nici un caz nu e Africa…
Dar într-un fel ne întalnim dimineața în zona în care ceața ne descoperă viața…
Dar într-un fel ne întalnim dimineața în zona în care
eu sunt câine
tu hienă
eu cal
tu balenă
eu șarm
tu derivă
eu calm
tu atât de … activă…
Filed under: Bred, Cum gîndesc eu..., Despre liuboffi | Etichete: dulci, lacrimi, scrum, spate, vreo, zile
Respir îngreunat și ochii tot mai rar clipesc,
În minte explodez mulțimea de mașini parcate
Și mă preling neuniform, fierbinte mă topesc,
Cu carul meu de zile-n spate.
Mă sprijin de balcon, din ceară omuleți lipesc
Și ard din rădăcini copacul ce-n fereastră bate.
Cât mă omor cu fum și scrum la tine mă gândesc,
Cu carul tău de griji în spate.
Încet m-apropii, de míjloc te cuprind și îți zâmbesc.
Pe haină, ca răspuns, găsesc vreo două lacrimi dulci-sărate.
Ca muții din priviri ne spunem ”te iubesc”,
În carul nostru plin de viitor, de toate.
/le Refren/
Inimă rece, vulcan inactiv
Vreme pierdută-n zadar…
Vrei nu vrei, în zi sau în noapte,
Ne vom întâlni în car…
Blogu' lu' Moşu' 